Rusia a reuşit să provoace Georgia la război conform scenariului folosit încă în anul 1992 împotriva Republicii Moldova În ambele cazuri, Trasnistria – Tighina în 1992 şi Osetia - Georgia în 2008, Rusia a declanşat un proces de excaladare treptată a conflictului. Agresorii interpuşi Ruso-tiraspoleni sau Osetini au atacat la nivelul paramilitar. În faţa acestei provocari statul legitim, Republica Moldova sau Georgia, a răspuns cu propria sa armată, instrument legitim al statului, excaladând conflictul. Rusia, la rândul ei, a răspuns cu forţe militare infinit mai puternice de cât cele ale Republicii Moldova sau ale Georgiei. La fiecare etapa a acetui proces, Rusia a controlat excaladarea conflictului. Apoi a dictat condiţiile politice şi militare ale armistiţiului.

Preşedintele moldovean de atunci, Mircea Snegur, a avut toate justificările juridice şi politice să ordone contra-ofensiva de la Tighina. La fel, Preşedintele georgian Mihail Saakaşvilli a fost deplin îndreptăţit să contra-atace în Osetia de Sud, unde autorităţile legitime erau supuse unui asalt continuu. Dar atât Preşedintele Snegur, cât şi Preşedintele Saakaşvilli au calculat greşit consecinţele, nu au prevăzut intervenţia brutală şi directă a armatei ruseşti, care a trecut rapid de la agresiunea prin interpuşi la agresiunea directă la nivel interstatal.

Republica Moldova se confruntase în 1992 cu o situaţie fără precedent. 16 ani mai târziu, însă, Georgia ar fi trebuit să tragă învăţămintele necesare din experienţa de atunci a Republicii Moldova. Conducerea Georgiei, însă, nu a ţinut seama de această experienţă, nu a anticipat scenariul excaladării controlate de ruşi. Georgia, cu tot sprijinul occidental pe care îl primeşte, a pierdut orice posibilitate reală de a redobândi Abhazia şi Osetia de Sud. Spre deosebire de Georgia, însă, Republica Moldova păstrează încă şansa reîntregirii cu Transnistria. Transcriere APE.