La 27 mai a.c., la Bruxelles, a avut loc cea de-a 10-a Reuniune a Consiliului de Cooperare Republica Moldova – UE, la care delegaţia Republicii Moldova a fost condusă de însuşi Preşedintele RM, dl Vladimir Voronin. Conform Acordului de Parteneriat şi Cooperare (APC), ce defineşte actualmente cadrul politico-juridic al relaţiilor ţării noastre cu UE, Consiliul de Cooperare se reuneşte o dată pe an la nivel de membri ai Guvernului RM, membri ai Consiliului European şi membri ai Comisiei Europene, pentru a discuta problemele actuale ce ţin de implementarea APC, precum şi a face, de comun acord, recomandări cu referire la evoluţia relaţiilor ţării noastre cu UE.
Reuniunea a 10-a a Consiliului de Cooperare RM – UE va rămâne, însă, în istoria relaţiilor noastre cu UE, nu datorită faptului că Preşedintele Voronin a condus delegaţia moldovenească la acest for, ci, cu siguranţă, datorită deciziei UE de a începe procesul de reflecţie asupra viitorului cadru juridic cu Republica Moldova. În acest context, trebuie de remarcat că la capitolul negocierii unui nou Acord de parteneriat cu UE, ţara noastră se află în urma Ucrainei care negociază, deja, un astfel de Acord cu Bruxelles-ul de mai bine de un an şi jumătate, precum şi în urma Federaţiei Ruse care este pe punctul de a începe astfel de negocieri în timpul apropiat.
Care este, însă, semnificaţia şi implicaţiile procesului de reflecţie anunţat de Bruxelles?
După anunţarea deciziei UE de a demara procesul de reflecţie cu privire la viitorul cadru politic-juridic cu Republica Moldova, ce ar înlocui actualul APC, autorităţile de la Chişinău au fost tentate să prezinte această decizie ca reprezentând lansarea oficială a negocierilor dintre Chişinău şi Bruxelles la acest subiect. În realitate trebuie să facem o distincţie clară între procesul de reflecţie şi negocierile proriu-zise. Procesul de reflecţie va iniţia de fapt consultări intense între cele 27 de state membre ale UE şi Comisia Europeană, care vor avea ca scop să stabilească obiectivele majore şi principalii parametri ai viitorului Acord pe care UE ar dori să-l negocieze şi semneze cu Republica Moldova. Desigur, pe parcursul respectivei perioade de reflecţie Comisia Europeană va studia/consulta şi viziunea Guvernului de la Chişinău, ponderea căreia va depinde în mare masură de progresele de care ar trebui să dea dovadă autorităţile noastre în îndeplinirea recomandărilor făcute de Comisia Europeană în Raportul său din aprilie curent referitor la implementarea Planului de Acţiuni RM – UE semnat în februarie 2005.
Viteza, durata şi spiritul procesului de reflecţie va depinde, în primul şi în primul rând, de eforturile depuse de Guvernul de la Chişinău în implementarea reală, nu butaforică, a reformelor democratice în cele 4 domenii nuanţate de oficialii europeni la recentul Consiliu de Cooperare RM - UE, şi anume: respectarea imparţialităţii justiţiei, libertatea mass-mediei, combaterea corupţiei şi asigurarea unui mediu de afaceri atragător pentru investiţiile străine. În plus, procesul de reflecţie este strâns condiţionat de organizarea şi desfăşurarea unei campanii electorale pentru alegerile parlamentare din 2009 în conformitate cu valorile, normele şi paracticele democratice consfinţite în acest domeniu. Dacă procesul de reflecţii nu va întâlni obstacole majore în calea sa, este de aşteptat ca acesta să se încheie până la sfârşitul acestui an, cu aprobarea de către cele 27 de state membre ale UE a mandatului de negociere, în baza căruia, Comisia Europeană va negocia viitorul Acord de parteneriat cu Republica Moldova.
Aprobarea mandatului de negociere nu va însemna şi începerea automată a tratativelor dintre Comisia Europeană şi Guvernul de la Chişinău. Respectiva decizie ar urma să fie luată de Miniştrii de Externe ai UE, nu înainte, însă, de a face o ampla analiză a evoluţiei democratice din ţara noastră, care se va afla la acea dată în plină campanie electorală. Şi din nou, mai întâi de toate, anume faptele Guvernării vor conta şi nu doar retorica sa pro-europeană, pe care puterea de la Chişinău a învăţat să o manipulezeze de minune în discuţiile cu oficialii europeni.
La aceasta etapa putem doar aproxima care vor fi parametrii viitorului mandat de negociere pe care statele membre ale UE îl vor acorda Comisiei Europene pentru a începe tratativele cu ţara noastră asupra noului cadru politico-juridic. Este clar că mandatul de negociere se va înscrie în limitele obiectivelor şi direcţiilor fixate de Politica Europeană de Vecinătate (PEV), al cărei parte este şi ţara noastră. PEV nu oferă nici o perspectivă clară de integrare europeană pentru statele vecine ale UE, dar PEV oferă, în schimb, acestora din urmă noi oportunităţi pentru aprofundarea relaţiilor de parteneriat şi chiar de integrare comercială cu UE. Mesajele ce vin de la Bruxelles ne conving că aceeaşi logică va sta şi la baza viitoarei generaţii de acorduri pe care UE intenţionează să le semneze cu statele vecine din Europa de Est, inclusiv ţara noastră.
Prin urmare, putem presupune că oferta maximă pe care Republica Moldova ar putea să o obţină de la UE este un acord similar pe care Comisia Europeană îl negociază actualmente cu Ucraina. Altfel spus, un acord care va pune un accent predominant pe deschiderea larga a pieţei UE pentru mărfurile noastre, aprofundarea parteneriatului în domenii sectoriale precum domeniul democraţiei şi bunei guvernări, justiţiei şi afacerilor interne, cooperarea internaţională, securităţii energetice, controlul fluxurilor migraţionale, ocrotirii mediului încunjurător, dezvoltarea reţelelor de transport şi comunicaţii, flexibilizarea regimului de vize, educaţiei şi culturii, încurajarea contactelor interumane etc.. De asemenea, Republica Moldova va fi încurajată să adere, în funcţie de interesele şi priorităţile sale, la programe şi agenţii specilizate ale UE, astfel stimulând alinierea ţării noastre la valorile, normele şi practicile comunitare.
Ce trebuie sa facă Republica Moldova pentru ca poziţia sa faţă de viitorul cadru juridic cu UE să fie auzită şi luată în calcul la Bruxelles? În primul rând, Chişinăul trebuie să-şi precizeze şi structureze propria sa viziune. În prezent, se crează impresia că viziunea Chişinăului se reduce doar la o singură propoziţie fără un conţinut definit în tremeni reali - „Republica Moldova ar dori să semneze cu UE un acord ce ar presupune libera circulaţie a cetăţenilor moldoveni în UE, libera circulaţie a mărfurilor, capitalului şi serviciilor”. Aici apar, însă, o serie de întrebări pertinente către Guvernul de la Chişinău din partea oficialilor europeni, şi anume:
1. Este gata Republica Moldova să întroducă regimul de vize cu Ucraina, Rusia şi alte state din CSI pentru a putea beneficia de circulaţia liberă a cetăţenilor săi în spaţiul UE?
2. Este gata Republica Moldova să renunţe la taxele sale vamale pentru a avea un comerţ simetric cu UE?;
3. Este gata Republica Moldova să renunţe la comerţul de liber schimb din spaţiul CSI în favoarea comerţului de liber schimb cu UE;
4. Este gata economia Republicii Moldova pentru a face faţă concurenţei din spaţiul UE?;
5. Este gata Republica Moldova să liberalizeze sistemul său bancar pentru a avea libera circulaţie a capitalurilor şi serviciilor între ea şi UE?;
6. Este gata Republica Moldova să liberalizeze transportul său aerian;
7. Este gata Republica Moldova să permită investitorilor străini să cumpere terenuri agricole pentru a putea investi în agricultura noastra?.
Acestea sunt doar câteva din întrebările care ar trebui să ajute pe oficialii noştri să umple cu un conţinut concret propria viziune asupra viitorului cadru politico-juridic cu UE.
