Ce poate sa faca, de fapt, Europa in aceasta poveste, cit de mult se poate implica?

Nicu Popescu: In interiorul Uniunii Europene deja se aud voci ferme care cer suspendarea negocierilor privind noul Acord cu Rusia, si suspendarea Acordului de facilitare a vizelor. Cred ca exista destul de putine lucruri pe care Uniunea Europeana le poate face pe termen scurt, in urmatoarele doua, trei saptamiini, insa exista mai multe lucruri pe care Uniunea Europeana le poate face pe termen mediu si lung. In primul rind, trebuie sa speram ca acest efort diplomatic va duce la deescaladarea situatiei, la incetarea violentelor si a atacului rus impotriva Georgiei.

Cred ca peste citeva luni ar fi cazul ca Uniunea Europeana sa discute despre o eventuala conferinta a donatorilor, pentru reconstructia Georgiei si a Osetiei de Sud.

Si, o prioritate absoluta in urmatoarele luni - ar trebui un efort sustinut, insistent din partea Uniunii Europene care ar viza modificarea operatiunii de pace si a formatului de negocieri din Osetia de Sud; care ar viza includerea, sau a Uniunii Europene ca institutie, sau a unor state europene impreuna cu Statele Unite ale Americii, in formatele de mentinere a pacii din Osetia si eventual Abhazia.

Dar, uitati, Georgia sustine ca Uniunea Europeana ar trebui sa adopte o pozitie mai ferma fata de

Rusia si aici v-as intreba, cit de ferma isi permite Europa sa fie fata de Rusia?

N.P.: Cred ca mesajul Presedintiei franceze a fost destul de ferm, un mesaj care a reiterat recunoasterea integritatii teritoriale a Georgiei, a reiterat necesitatea revenirii la status quo ante si a avertizat ca, daca Rusia continua aceste atacuri impotriva Georgiei, aceasta agresiune militara impotriva Georgiei, atunci, acest lucru va avea consecinte pentru relatiile sale cu Uniunea Europeana.

Urmatorul pas pentru Uniunea Europeana trebuie sa fie definirea acestor costuri in relatia cu Rusia. Cred ca, iarasi, exista destul de putine lucruri pe termen scurt pe care Uniunea Europeana le face in Georgia. Insa, criza din Georgia trebuie sa mai accentueze inca o data necesitatea unui angajament european mult mai serios in reglementarea conflictelor post-sovietice, in primul rind in Transnistria si Nagorno-Karabah, si nu doar Georgia.

In acelas timp, implicatiile care le are criza din Georgia pentru relatiile dintre Rusia si Ucraina sint de asemenea destul de periculoase. Si una din concluziile pentru Uniunea Europeana ar fi necesitatea accelerarii parteneriatului european cu Ucraina.  Si cred ca este cazul ca la Summitul viitor “Uniunea Europeana-Ucraina”, sub Presedintia franceza, ca Uniunea Europeana sa recunoasca dreptul Ucrainei de a face parte din Uniunea Europeana in viitorul apropiat.

Acest lucru nu ar putea irita si mai mult Moscova, ce credeti?

N.P.: Cred ca logica este inversa – anume, neimplicarea Uniunii Europene in conflictele secesioniste din Georgia si ezitarile foarte serioase ale unor state membre de a se implica in spatiul post-sovietic, de teama sa irite Rusia, cred ca a incurajat destul de mult degenerarea situatiei din Georgia si a incurajat Rusia sa adopte aceasta atitudine foarte si foarte agresiva fata de Georgia.

Dar aici putem aduce in discutie si un argument economic, adica, putem spune ca europenii se feresc sa fie foarte fermi in ceea ce priveste interventia Rusiei in Georgia pentru ca, stim cu totii, o mare parte a Europei depinde intr-o buna masura de resursele energetice rusesti?

N.P.: Argumentul dependentei energetice de Rusia este foarte exagerat. In primul rind, nu exista dependenta de petrol de Rusia, pentru ca exista o piata globalizata de petrol, si resursele rusesti pot fi inlocuite de catre alti furnizori de petrol, chiar daca pretul la acesta ar fi mai mare. Exista o anumita dependenta de gaz. Insa, putem vorbi de o dependenta doar in cazul unor state cu niste piete de gaz destul de mici - in primul rind, Finlanda, Statele Baltice si, intr-o masura mai mica, Polonia si Ungaria.

Efectele negative ale acestui argument energetic sint de natura mai degraba psihologica, in care statele membre ale Uniunii Europene singure creaza acest blocaj psihologic in relatia cu Rusia. Nu cred ca este plauzibil sa ne imaginam o situatie in care un raspuns sau o implicare politica serioasa din partea Uniunii Europene in Caucazul de Sud, in Moldova sau Ucraina ar duce la o sistare a furnizarilor de gaz in Europa. Este o frica exagerata, si fantastica chiar, si nu cred ca acest lucru constituie un pericol serios pentru Europa.

Domnule Nicu Popescu, poate fi situatia din Osetia de Sud un precedent periculos pentru Transnistria?

N.P.: Nu exista nici o paralela dintre Transnistria si Osetia de Sud in acest context. Situatia este foarte diferita – in Transnistria, sau in jurul Transnistriei, exista un consens consolidat, privind solutionarea pasnica a acestui conflict, exclusiv prin metode politice, prin dialog politic. Acest consens este acceptat atit de Republica Moldova cit si de partea transnistreana.

In acelas timp Uniunea Europeana si Statele Unite sint mult mai implicate in reglementarea conflcitului din Transnistria; Rusia este geografic mult mai departe de acest conflict; si situatia este mult mai putin tensionata decit in Georgia.