De facto, GUAM  a fost creată în mai 1996 în contextul discuţiilor în cadrul OSCE referitor la implementarea Tratatului privind Forţele Armate Convenţionale în Europa (FACE), precum şi a negocierilor privind versiunea adaptată a Tratatului FACE, semnat în 1999, la Istanbul. Iniţiativa formării Grupului GUAM, compus din Georgia, Ucraina, Azerbaidjan şi Moldova a aparţinut Viceministrului de Externe al Azerbaidjanului Araz Azimov. Iniţiativa acestuia nu ar fi prins rădăcini, însă, dacă toate cele patru ţări nu ar fi împărtăşit un pachet de interese strategice comune, şi anume:

Respectarea de către Rusia a angajamentelor sale de reducere a forţelor armate convenţionale în Europa, asumate prin Tratatul FACE;

Coordonarea poziţiilor lor în contextul negocierii versiunii adaptate a Tratatului FACE;

Respectarea şi consolidarea suveranităţii, independenţei şi integrităţii lor;

Coordonarea poziţiilor lor cu privire la soluţionarea conflictelor îngheţate în cadrul organizaţiilor internaţionale (Consiliul Europei, Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE), Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU);

Asigurarea securităţii lor energetice şi economice, prin dezvoltarea unor coridoare alternative de transport ce ar lega Europa de Caucaz şi Asia Centrală, ocolind Federaţia Rusă. În acest sens, mari speranţe au fost investite de statele GUAM în proiectul Uniunii Europene (UE) – Coridorul de Transport Europa-Caucaz- Asia Centrală (TRACECA)[1], prin care se urmărea relansarea, în variantă modernă, a vestitului „Drum al Mătăsii”, ce a legat în Evul Mediu Europa de Asia.

În acelaşi timp, agenda nedeclarată, a majorităţii statelor GUAM a fost crearea unui pol de contrapondere pentru Rusia în cadrul Comunităţii Statelor Independente (CSI), precum şi conturarea unui centru de gravitaţie cu aspiraţii pro-occidentale în spaţiul post-sovietic. De asemenea, un detaliu important ce trebuie luat în calcul, este faptul că toate cele patru state fondatoare au refuzat să facă parte din Tratatul CSI cu privire la Securitatea Colectivă[2].

Asocierea Republicii Moldova la Grupul GUAM a fost determinată, maî întâi de toate, de considerente politice, în particular, de necesitatea ca poziţia Chişinăului să fie auzită şi luată în calcul la masa negocierilor privind versiunea adaptată a Tratatului FACE, precum şi de imperativul contrabalansării influenţei Federaţiei Ruse în procesul de soluţionare a problemei transnistrene.

Cât n-ar părea de paradoxal pentru unii politicieni de la Chişinău, dar calculele economice au jucat un rol secundar în constituirea GUAM şi, mai ales, în adeziunea Republicii Moldova la acest for regional. Raţiunile economice nu au fost hotărâtoare în convingerea Chişinăului de utilitatea practică a GUAM. Realităţile comercial-economice ne vorbesc de la sine. În 1997, anul oficializării Grupului GUAM, exporturile Republicii Moldova în Azerbaidjan au constituit 0,17%, în Georgia 0,44%, iar în Ucraina 5,6% din totalul exporturilor sale. Şi la capitolul importuri situaţia nu se deosebea prea mult. Importurile Republicii Moldova în Azerbaidjan, Georgia şi Ucraina au constituit 0,30%, 0,02% şi, respectiv, 18% din totalul importurilor efectuate de ţara noastră în anul 1997.

De asemenea, unii politicieni din Republica Moldova înclină să creadă că proiectul TRACECA patronat şi încurajat de UE s-a numărat, inclusiv, printre raţiunile creării GUAM. Această ipoteză este, de asemenea, puţin verosimilă, dacă ne gândim la faptul că în anul 1997 TRACECA era mai mult o idee în dezbatere de cât un proiect structurat ce s-ar fi bucurat de un sprijin financiar şi logistic din partea potenţialilor mari investitori internaţionali. Dealtfel, acest lucru nu s-a întâmplat nici până în prezent. Abea după un an de la constituirea Grupului GUAM, mai precis la 8 septembrie 1998, la Bacu, are loc semnarea Acordului Multilateral în domeniului Transportului Internaţional cu privire la dezvoltarea Coridorului de Transport Europa-Caucaz-Asia Centrală, ce constituie piatra de temelie a proiectului TRACECA conceput să reînvie în variantă modernă renumitul drum istoric al mătăsii.    

Decizia Republicii Moldova de a adera la Grupul GUAM nu are la originea sa nici ideea semnării unui eventual Acord de Liber Schimb între statele membre. După cum am arătat mai sus, în anul constituirii GUAM, schimburile comerciale ale Republicii Moldova cu Azerbaidjan şi Georgia erau infime pentru a putea motiva la acea etapă crearea unei zone de comeţ liber cu respectivele state. În acelaşi timp, în anul 1997, relaţiile comercial-economice moldo-ucrainene beneficiau deja de un Acord de Liber Schimb semnat între Chişinău şi Kiev la 29 august 1995.

Dimensiunea politică a dominat din start cooperarea între membrii GUAM. Tot de la bun început, şi factorul rusesc a jucat un rol important în interpretarea raţiunii de a fi a GUAM de către oficialii moldoveni. Factorii de decizie de la Chişinău  au fost întotdeauna conştienţi de nemulţumirea Moscovei faţă de apariţia pe teritoriul post-sovietic a unei noi asociaţii politice regionale cu aspiraţii pro-occidentale şi, pe deasupra, percepută la Kremlin ca fiind îndreptată împotriva intereselor Rusiei în regiune. De aceea, nu este de loc întâmplător faptul că autorităţile moldovene au interpretat şi continuă să interpreteze GUAM-ul ca reprezentând o asociaţie regională motivată în primul şi în primul rând de imperativul dezvoltării şi aprofundării cooperării economice între membrii săi. În acest mod, Chişinăul a sperat să menajeze şi atenueze susceptibilităţile Federaţiei Ruse vizavi de participarea sa la cooperarea politică în cadrul GUAM.

Spre deosebire, însă, de ex-Preşedintele Republicii Moldova, dl Petru Lucinschi, actualul Preşedinte, dl Vladimir Voronin, a diminuat aproape în permanenţă şi în ciuda evidenţelor caracterul politic al GUAM, urmărind, în acest fel, să calmeze aspirităţile Moscovei. Totodată, Preşedintele Vladimir Voronin a exagerat intenţionat rolul economic al GUAM, ceea ce îi permitea să critice ulterior pe aceasta din urmă pentru insuccesele sale pe tărâmul cooperării economice.

Criticile aduse la adresa GUAM de către Preşedintele Vladimir Voronin fac, însă, abstracţie de deficienţile structurale ale organizaţiei. În consecinţă, se creează impresia că ele sunt verbalizate nu pentru a găsi soluţii la problemele cu care se confruntă GUAM, ci, în primul rând,  pentru a argumenta poziţia confuză şi nedorinţa Republicii Moldova de a se implica activ în derularea proiectelor GUAM, evident, pentru a nu supăra Moscova, unde, după cum consideră Preşedintele Voronin, se află cheia soluţionării politice a problemei transnistrene. Cert este, însă, că nici Preşedintele Vladimir Voronin, precum şi nici restul factorilor de decizie de la Chişinău nu realizează că de ineficienţa cooperării în cadrul GUAM este de vină şi însuşi Chişinăul, care începând cu primăvara lui 2001 şi până în prezent s-a remarcat, în mare parte, printr-o politică ambiguă, pasivă şi imprevizibilă în raport cu GUAM. De fapt, retorica şi acţiunile Republicii Moldova cu privire la GUAM suferă de câteva carenţe majore ce se repercutează negativ atât asupra imaginii Chişinăului de partener previzibil, precum şi asupra randamentului cooperării politice şi economice în cadrul GUAM.

În primul rând, angajamentul Republicii Moldova faţă de GUAM a fost şi continuă să fie alterat de factorul rusesc. Spre deosebire de perioada 1997 – 2000, începând cu anul 2001 factorul rusesc este mult mai pronunţat în deciziile şi acţiunile ţării noastre legate de GUAM. Din 2001 şi până în prezent, viziunea Preşedintelui Vladimir Voronin faţă de GUAM a rămas practic neschimbată. Elementele definitorii ale politicii Republicii Moldova vizavi de GUAM, în perioada 2001 – 2008, au fost formulate încă în ajunul Summitului GUAM de la Ialta din 6-7 iunie 2001[3], şi anume:

Republica Moldova se opune transformării GUAM-ului într-un instrument de speculaţii politice[4];

GUAM a apărut pe o bază contradictorie, cu un subtext politic foarte confuz;

Republica Moldova este dispusă să participe numai la proiectele cu caracter economic şi nu are interes pentru proiectele politice;

Instituţionalizarea GUAM fără a se elabora proiecte economice eficiente nu are sens;

GUAM nu ar trebui să slăbească rolul şi importanţa Comunităţii Statelor Independente (CSI), ci, dimpotrivă, să le consolideze. 

În al doilea rând, Republica Moldova nu a avut niciodată o strategie coerentă de dezvoltare a cooperării economice în cadrul GUAM. Chişinăul oficial s-a arătat mereu nemulţumit de rezultatele cooperării economice a GUAM. Atitudinea sa critică este, însă, puţin credibilă în condiţiile în care Republica Moldova a dat dovadă de inconsistenţă şi lipsă de voinţă politică în vederea înlăturării impedimentelor existente în calea impulsionării cooperării economice. De exemplu, în iunie 2001, Preşedintele Vladimir Voronin declară că GUAM prezintă interes pentru Republica Moldova, mai ales, în contextul restabilirii renumitului drum comercial al mătăsii, care în viziunea sa ar mări considerabil veniturile statelor membre GUAM. Pentru a pune în practică acest obiectiv, la Summitul GUAM de la Ialta din 19-20 iunie 2002, Republica Moldova semnează Acordul privind crearea Zonei de Comeţ Liber între statele GUAM. Cu aceeaşi ocazie, Preşedintele Vladimir Voronin ţine să declare, însă, că Republica Moldova nu beneficiază de un suport practic pe seama apartenenţei sale la GUAM, mai mult decât atât, în viziunea sa „întregul complex al problemelor economice, sociale şi culturale, care azi sunt pe ordinea de zi a GUAM-ului, îşi găsesc o dezvoltare nu mai puţin completă şi de perspectivă în programele ce se desfăşoară deja în cadrul CSI”[5]. Totodată, fiind „extrem de interesată” în impulsionarea cooperării economice între statele membre ale GUAM, Republica Moldova a tărăgănat timp de trei ani ratificarea Acordului privind crearea Zonei de Comerţ Liber semnat în iunie 2002[6].

De asemenea, dorinţa Republicii Moldova de a ameliora cooperarea economică a GUAM a fost pusă la îndoială şi de întârzierea procesului de instituţionalizare a GUAM, condiţie esenţială pentru eficientizarea acestei organizaţii regionale. La Summitul GUAM de la Ialta din 2001, Preşedintele Vladimir Voronin a semnat Carta GUAM, document chemat să instituţionalizeze cooperarea în cadrul GUAM. Şi din nou, ca şi în cazul Acordului privind crearea Zonei de Comerţ Liber, Parlamentul Republicii Moldova ratifică Carta GUAM doar la 14 aprilie 2005, deci după abea patru ani de la semnarea ei.  

La Summitul GUAM de la Chişinău, din 22 aprilie 2005, Preşedintele Vladimir Voronin reiterează interesul strategic al Republicii Moldova pentru promovarea cooperării energetice în cadrul organizaţiei. Acest interes declarat este, însă, contrazis de fapte, precum ar fi absenţa Preşedintelui Vladimir Voronin de la Summitul Energetic de la Kiev din 22-23 mai 2008, unde Preşedinţii Ucrainei, Azerbaidjanului, Georgiei, Poloniei, Lituaniei, Letoniei şi Estoniei au aprobat conceptul creării Spaţiului de Tranzit al Energiei Marea Caspică – Marea Neagră – Marea Baltică. De asemenea, Preşedintele Vladimir Voronin a lipsit de la Summitele GUAM de la Bacu din 2007 şi Batumi din 2008, unde au fost discutate elaborarea unor proiecte comune în domeniul asigurării securităţii energetice.

Toate aceste momente, trezesc, desigur, multe semne de întrebare vizavi de sinceritatea discursului şi credibilitatea angajamentului Republicii Moldova în raport cu GUAM. Or, având în vedere inconsistenţa şi inconsecvenţa de care a dat dovadă, până în prezent, Chişinăul, atât pe dimensiunea politică, cât şi pe cea economică a cooperării în interiorul GUAM, este şi mai lesne de înţeles de ce Republica Moldova a rămas în afara proiectului Odesa – Brody – Plotk, conductă prin care ar urma să fie transportat în UE, ocolind Rusia, petrol extras din Azerbaidjan şi Kazahstan. Mai mult decât atât, supărarea Chişinăului pentru neconectarea ţării noastre la respectivul proiect apare şi mai lipsită de sens.  

În al treilea rând, participarea Republicii Moldova la activităţile GUAM nu a beneficiat, din partea guvernării de la Chişinău, de o voinţă politică clară şi un angajament ferm şi constant în favoarea aprofundării cooperării în interiorul GUAM. Criticile recurente şi, în particular, angajamentul şovăitor al Republicii Moldova în raport cu GUAM au dat naştere la speculaţii frecvente privind iminenta ieşire a Republicii Moldova din componenţa GUAM. Aşa a fost în perioada 2001 – 2003, când participarea Preşedintelui Vladimir Voronin la Summitele GUAM din 2001 şi 2002, ambele la Ialta, erau precedate de declaraţii dure cu privire la caracterul şi perspectivele GUAM.[7]  De asemenea, şi în 2003, Preşedintele Vladimir Voronin a refuzat să participe la Summitul GUAM de la Ialta, pentru a nu prelua Preşedinţia acestei organizaţii regionale. În acest fel, Chişinăul a evitat să supere din nou aceeaşi Moscovă, care se angajase, la solicitarea conducerii de la moldovene, să negocieze o soluţie politică între Tiraspol şi Chişinău pe la spatele Occidentului.

Începând cu anul 2006, Chişinăul se află din nou într-o permanentă cursă contracronometru de a convinge Moscova să accepte pachetul său de propuneri privind soluţionarea problemei transnistrene[8]. Întâmplător sau nu, dar anume începând cu anul 2006, asistăm la o nouă deteriorare a poziţiei Chişinăul vizavi de GUAM, care , în cele din urmă, a dus la sfârşitul scurtei perioade de activizare a participării Republicii Moldova în cadrul GUAM, ce a durat din a doua jumătate a anului 2004 şi până în primăvara anului 2006. Urmărind să flexibilizeze poziţia Moscovei faţă de pachetul de propuneri al Chişinăului, Preşedintele Vladimir Voronin recurge din nou la criticile aspre aduse GUAM-ului în perioada 2001-2003. Cea mai tranşantă dintre ele a fost formulată la 11 martie 2008, în interviul acordat ziarului moscovit „Kommersant Daily”, unde fiind întrebat despre participarea Republicii Moldova la GUAM, Preşedintele Vladimir Voronin a afirmat că „De la prezenţa în orice organizaţie trebuie să fie un real folos, dacă acestea nu există, nu există nici interesul de a face parte din organizaţie. GUAM-ul are perspective sumbre”.[9] În acelaşi timp, Preşedintele Vladimir Voronin a revenit la practica  ignorării Summitelor GUAM. El nu a participat la Summitul GUAM de la Bacu, de la 19 iunie 2007, sub pretextul participării la Consiliul de Cooperare Republica Moldova – UE, ce s-a desfăşurat la 20 iunie 2007. În schimb, la Summitul de la Bacu, Republica Moldova a fost reprezentată de Prim-Ministrul Vasile Tarlev, care, conform stipulărilor Acordului de Parteneriat şi Cooperare cu UE, ar fi trebuit să conducă delegaţia ţării noastre la Consiliul de Cooperare de la Bruxelles. Preşedintele Vladimir Voronin a ignorat, apoi, Summitul GUAM de la Vilinius, din 10 octombrie 2007, organizat cu ocazia celei de a 10-ea aniversări de la crearea GUAM. De asemenea, dânsul a neglijat şi Summitul GUAM de la Batumi, din 1 iulie 2008, de această dată, mandatându-l în locul său pe Ministrul de Interne Valentin Mejinschi, decizie ce a trezit nedumerire în rândul omologilor săi din cadrul organizaţiei.

Ratificarea întâziată a unor înţelegeri importante pentru buna funcţionare a GUAM, precum Carta GUAM – semnată la 20 iulie 2002, a Acordului privind crearea Zonei de Comerţ Liber – semnat la 20 iulie 2002, sau a Statutului Provizoriu a Oficiului Informaţional GUAM de la Kiev – semnat la 20 iulie 2002, sunt alte câteva momente ce scot în evidenţă adevărata amploare a participării şi contribuţiei Republicii Moldova la transformarea GUAM-ului într-o organizaţie eficientă şi viabilă[10]. Dealtfel, ratificarea documentelor de mai sus, precum şi adeziunea Republicii Moldova la Declaraţia GUAM de la Chişinău din aprilie 2005, nu s-a datorat unei transformări de substanţă survenită în poziţia Guvernării de la Chişinău faţă de GUAM, ci, mai curând, a fost produsul unei schimbări conjuncturale şi temporale de optică, determinată de raţiuni de politică internă şi externă. Atitudinea pro-GUAM manifestată de Chişinău în perioada 2004 – 2006, trebuie privită prin prisma epopeei Memorandumului Kozak din 2003, al cărui eşec a înrăutăţit relaţiile Republicii Moldova cu Federaţia Rusă, dar a şi nemulţumit SUA şi UE care s-au pomenit trişate de Republica Moldova, care a negociat în secret cu Moscova. Or, fiind ameninţată de o posibilă izolare internaţională, în special, în în ajunul alegerilor parlamentare din 2005, Guvernarea de la Chişinău a reorientat brusc spre Vest vectorul politicii sale externe, iar, în consecinţă, dimensiunea GUAM a devinit peste noapte o prioritate în acest nou context politic.  

În prezent, iarăşi suntem în pargul unei noi campanii electorale pentru alegerile parlamentare din 2009 şi, din nou, nu putem exclude că dimensiunea GUAM ar putea să revină în atenţia Guvernării de la Chişinău. Totuşi, atâta timp cât politica externă a Republicii Moldova va oscila în funcţie de ciclurile electorale, iar deficienţele structurale ale politicii sale faţă de GUAM nu vor fi depăşite, o eventuală nouă încălzire a relaţiilor Republicii Moldova cu GUAM va fi lipsită şi, de acum încolo, de credibilitate în ochii partenerilor săi.