Cercetătorul şi analistul politic, Nicu Popescu de la Centrul european pentru relaţii externe de la Londra afirmă că acţiunile poliţiei îndreptate împotriva manifestanţilor paşnici vor afecta grav relaţia Moldovei cu Uniunea Europeană şi ar putea arunca R. Moldova într-un regim autoritar de genul celui din Bealarus.

Nu cred că reacţia Occidentului a fost chiar atît de anemică pe cît se crede la Chişinău. Javier Solana i-a telefonat preşedintelui Voronin şi a făcut o declaraţie separată. In ambele cazuri aceste intervenţii au fost publice. Comisarul European pentru Relaţii Externe, Benita Ferrero-Waldner a făcut trei declaraţii dintre care cea mai recentă s-a referit explicit la necesitatea de a respecta drepturile omului din Republica Moldova, dar şi la necesitatea renumărării voturilor şi verificarea listelor electorale. Mai mulţi lideri occidentali, inclusiv preşedintele Lituaniei, ministrul de externe al Poloniei i-au telefonat preşedintelui Voronin pentru a-şi exprima îngrijorarea. Ministrul de externe al Franţei, Bernard Kuchner, a făcut o declaraţie separată despre Republica Moldova, preşedinţia cehă a Uniunii europene a făcut și ea o declaraţie separată pentru Republica moldova şi un trio al preşedinţiei UE, inclusiv Franţa, Cehia şi Suedia, au făcut o declaraţie pe tema situaţiei din R. Moldova.

Întrebare: Dar toate astea pot fi considerate nişte reacţii tardive, avînd în vedere tocmai aprecierea pe care observatorii occidentali – cei din partea OSCE, din partea UE au dat-o scrutinului şi de unde a pornit tot. Un scrutin corect. A fost sau nu un scrutin corect?

Cred că problema cu reacţia Occidentului nu constă în faptul că Occidentul nu ar fi atras suficientă atenţie R. Moldova, ci că a făcut-o cu 2-3 zile mai tîrziu decît ar fi trebuit să o facă. Reacţia Occidentului a fost destul de vizibilă, dar a întîrziat, pentru că Occidentul a subestimat, în mare parte, posibila gravitate a acestei situaţii. Şi acest lucru se explică parţial şi prin faptul că foarte puţini îşi dădeau seama de ce se întîmplă. Însă în momentul în care Occidentul a încercat să se implice mai vizibil şi mai univoc, cred că situaţia scăpase deja de sub control, mai ales în reacţia instituţiilor de stat, în special a poliţiei, prin care s-a încercat suprimarea dreptului paşnic de a protesta printr-o serie de metode care nu se înscriu în cadrul drepturilor legale şi constituţionale ale cetăţenilor Moldovei, în contextul în care Constituţia garantează dreptul paşnic la protest, libera circulaţie în Republica Moldova, accesul liber la informaţie şi protecţia cetăţenilor R. Moldova de orice abuzuri fizice de către poliţie.

Întrebare: Tocmai avînd în vedere că toate aceste drepturi despre care aţi vorbit dvs sunt astăzi sfidate, mai poate în prezent Occidentul cumva influenţa sau repara situaţia?

Cred că degenerarea masivă la acte de violenţă în ultima săptămînă a deschis o cutie a Pandorei pe care va dura foarte şi foarte mulţi ani să o închidem. Dacă ne referim la relaţiile cu UE cred că aceste relaţii vor fi grav afectate. Eforturile pe care mai multe instituţii de stat le-au făcut în ultimul timp pentru a apropia Moldova de UE au fost anulate în mare parte de comportamentul unui minister. Întrebarea dacă Occidentul are pîrghii de influenţă asupra R. Moldova este una legitimă. Bineînţeles, Occidentul nu poate soluţiona problemele existente din R. Moldova, însă preţul pe care Moldova îl va plăti în cazul continuării abuzurilor împotriva propriei Constituţii, nu poate fi destul de mare.

În condiţiile în care în R. Moldova nu se respectă drepturile constituţionale ale cetăţenilor, cred că atît Guvernul, cît şi Opoziţia trebuie să încerce să revină la masa de negocieri, să încerce să revină la metode nonviolente de soluţionare a acestei crize printr-un dialog şi prin ajungerea la un nou consens politic, pare utopică, dar este singura cale care ar permite R. Moldova o nouă revenire cît de cît pe făgaşul stabilizării politice în baza drepturilor democratice şi contituţionale.Fără acest lucru, există pericolul că situaţia din Republica Moldova va degenera într-o situaţie care ar putea fi mai proastă decît în Ucraina pe timpurile lui Kucima sau chiar apropiindu-se de situaţia din Belarus.

Radio Europa Liberă, 13.04.2009