Aş vrea să începem discuţia noastră cu recenta vizită a preşedintelui în exerciţiu, Vladimir Voronin, care este şi lider al Partidului Comuniştilor (PCRM), în Federaţia Rusă. În urma acestei vizite, din 22 iunie, autorităţile de la Moscova s-au arătat gata să acorde Republicii Moldova un credit de 500 de milioane de dolari. Mai mulţi experţi şi politicieni din opoziţie au calificat, însă, acest gest al Rusiei drept un suport electoral pentru PCRM şi, totodată, s-au arătat sceptici de faptul că Rusia va acorda integral acest credit, în condiţiile în care ea însăşi se confruntă cu o gravă criză economică. Aşadar, cum trebuie interpretat acest gest al Moscovei? Dle Lupan?

Vlad LUPAN, Expert Independent: Este cu siguranţă, aici sunt de acord cu reprezentanţii partidelor de opoziţie, este cu siguranţă o vizită de natură electorală, ca şi de altfel celelalte vizite pe care le-a întreprins preşedintele Voronin la Moscova sau reprezentanţii Kremlinului la Chişinău. Însăşi maniera în care a avut loc vizita demonstrează că are un caracter electoral. S-au făcut promisiuni care nu pot fi îndeplinite în viitorul apropiat, ceea ce demonstrează clar că vizita a fost utilizată pentru ceea ce în Occident se numeşte – oportunităţi de fotografiere, oportunităţi de utilizare în mass-media, pentru ca ulterior să fie difuzată, inclusiv pe canalele care sunt extrem de populare în Republica Moldova şi astfel să creeze o imagine a Partidului Comuniştilor, unicul partid care este susţinut de către Federaţia Rusă, ceea ce este important pentru electoratul din Republica Moldova în contextul alegerilor din 29 iulie 2009 şi de asemenea să creeze impresia că Federaţia Rusă va susţine financiar Republica Moldova, deşi un asemenea ajutor ar putea să vină ori foarte târziu, ori să nu mai vină.

Corneliu RUSNAC: Dle Chirilă?

Victor CHIRILĂ, Director Executiv interimar al APE: Cred că vizita recentă a preşedintelui Voronin la Moscova confirmă, de fapt, că vectorul estic al politicii noastre externe predomină din ce în ce mai mult. Este adevărat că este o vizită legată de contextul electoral. Partidul Comuniştilor contează foarte mult că Federaţia Rusă îi va ajuta să câştige puterea pentru următorii patru ani. De asemenea, această vizită, dar mai ales mesajele care vin de la Moscova în urma acestei vizite ne demonstrează că Federaţia Rusă înţelege să joace un rol important în această regiune, în ţara noastră, iar miza sa este să preîntâmpine extinderea lumii vestice în Moldova şi în statele din Europa de Est care fac parte din Parteneriatul Estic, lansat recent de Uniunea Europeană.

Corneliu RUSNAC: Dl Vrabie?

Radu VRABIE, Coordonator de Programe APE: Eu cred că pe lângă ceea ce au spus colegii mei, mai există un aspect care va fi utilizat şi de Federaţia Rusă. Pentru că uitaţi-vă, Fondul Monetar Internaţional nu a oferit un credit Moldovei, în condiţiile în care nu există un guvern format, iar pe acest fundal, imaginea Rusiei în ochii populaţiei din Republica Moldova va creşte, pentru că uite, Rusia, expresia utilizată des de către autorităţile de la Chişinău: prietenul la nevoie se cunoaşte, adică chiar în oricare condiţii Rusia a oferit aceşti bani şi eu cred că şi pentru Rusia această vizită constituie o acţiune de PR.

Victor CHIRILĂ: Dacă se confirmă anume informaţia că Republica Moldova contează foarte mult pe recepţionarea acestei asistenţe financiare în valoare de jumătate de miliard de dolari şi dacă Republica Moldova va intra în negocieri, mă tem că aceste acţiuni pot periclita relaţiile noastre cu Fondul Monetar Internaţional, cu Banca Mondială şi cu Statele Unite ale Americii, şi desigur cu Uniunea Europeană.

Iarăşi, vedem o diferenţă foarte clară între relaţia noastră cu Vestul şi cu Federaţia Rusă. În timp ce în negocierile pe care le putem cu Fondul Monetar Internaţional sau cu Banca Mondială sunt transparente, se cunosc condiţiile pe care actorii sau partenerii noştri din Vest ni le pun în faţă pentru a beneficia de asistenţă din partea lor, în cazul Federaţiei Ruse nu cunoaştem care sunt aceste condiţii, ceea ce trezeşte o sumedenie de suspiciuni şi întrebări, aici, la Chişinău, din partea partidelor din opoziţie, din partea actorilor din societatea civilă, ceea ce este normal să ne întrebăm care sunt condiţiile adevărate, care sunt aşteptările Federaţiei Ruse? Pentru că trecutul recent şi mai îndepărtat ne demonstrează că Federaţia Rusă pune accent pe condiţii de ordin politic, care subminează suveranitatea noastră, anume suveranitatea la care ţine foarte mult şi pe care pedalează foarte mult în această campanie Partidul Comuniştilor. Or dacă acesta ţine cu adevărat la noţiunile de suveranitate şi independenţă a Republicii Moldova, să ne informeze în mod transparent despre discuţiile care se poartă la acest capitol.

Vlad LUPAN: Pe cât de mult Partidul Comuniştilor respectă de fapt el însuşi suveranitatea şi independenţa Republicii Moldova? De fapt, asta este una din întrebările pe care ar trebui să ni le punem noi astăzi, inclusiv radioascultătorii, de asemenea. Ce înseamnă plecarea la Moscova şi pe ce schimbă susţinerea politică Partidul Comuniştilor? Pe ce mizează preşedintele Voronin când merge la Moscova şi cine va trebui să plătească pentru asta? Cetăţeanul de rând sau liderul Partidului Comuniştilor? Eu am dubii că liderul Partidului Comuniştilor va plăti pentru ceva vreodată. În schimb, noi o să avem de plătit, cu siguranţă.

Victor CHIRILĂ: Desigur, aici este vorba despre viitoarele generaţii. Cine va achita acest credit? Să nu uităm că deja sunt discuţii începute cu Statele Unite ale Americii în vederea oferirii unui ajutor Republicii Moldova în cadrul programului Provocările Mileniului. În cazul în care acordul dintre Republica Moldova şi Statele Unite ale Americii se va încheia, acest ajutor poate atinge suma de 300 de milioane de dolari. Şi acesta nu este credit. Acestea sunt donaţii, bani pentru proiecte, un cadou, bani pentru a ne construi drumuri, bani pentru a moderniza agricultura, bani pentru a ne moderniza sistemul de irigaţii, care practic este inexistent în această ţară. Or, pentru a beneficia de această asistenţă nerambursabilă, Republica Moldova trebuie să respecte anumite condiţii. Şi aici prima condiţie pe care americanii o pun în faţa statelor beneficiare este următoarea: democraţia şi buna guvernare. Or, anume la acest capitol, în ultimele luni, mai ales după alegerile parlamentare din 5 aprilie avem o deteriorare evidentă. Sunt îngrijorări exprimate de mai multe foruri internaţionale. Deci, speranţa pe care dl Voronin a formulat-o în interviul acordat postului de radio Vocea Americii săptămâna trecută este falsă, atâta timp cât aceste evoluţii negative nu sunt corectate.

Corneliu RUSNAC: De ce totuşi Federaţia Rusă ar fi interesată să susţină Partidul Comuniştilor şi nu alte partide? De ce manifestă un sprijin pe faţă pentru acest partid?

Vlad LUPAN: Calculul rece. Federaţia Rusă întotdeauna a făcut calcule la rece. Sunt binecunoscuţi în acest sens. Chiar dacă nu le convine pe deplin Partidul Comuniştilor, pentru că, probabil, îl consideră pe preşedintele Voronin drept trădător al Memorandumului Kozak din 2003 şi, respectiv, o persoană în care nu poţi avea încredere. Calculul politic îţi spune că partidul respectiv, de exemplu, va câştiga cu un procentaj înalt alegerile din Republica Moldova. Şi atunci, aşa cum au spus ei şi înaintea alegerilor din 5 aprilie, mizează pe răul cel mai mic.

Să ne închipuim o situaţie în care Federaţia Rusă ar susţine celelalte partide. Asta ar însemna că Federaţia Rusă susţine partidele care vor, în primul rând, democratizarea Republicii Moldova. Democratizarea Republicii Moldova însemnă  însă instituirea unor reguli europene în Republica Moldova şi nu a unor reguli de tip rusesc, de genul: „fac ce vreau şi după asta scap nevătămat şi fără probleme”.  Deci, ar susţine, de fapt, europenizarea şi, implicit, plecarea din sfera de influenţă a Federaţiei Ruse a Republicii Moldova, pe care ei deja în mod direct o menţionează în calitate de zonă a sa de influenţă. Dar, în acest caz, Federaţia Rusă ar susţine nişte partide care merg pe o formulă care nu le este convenabilă ruşilor din punct de vedere geopolitic. Şi aici nu e vorba de politică, de faptul că este Partidul Comuniştilor. Nu. Este vorba de orientare. E vorba de următoarele. Există două spaţii, în prezent, pe continentul european:

- Spaţiul eurasiatic, şi aici aş pune accent pe asiatic, este un spaţiu în care regulile sunt aproximative: „Azi vreau aşa, mâine vreau altfel. Azi, aşa cum am spus, e bine, mâine deja nu-i bine. Eu schimb regulile şi tot eu spun că aşa e bine. Deci, fac ce vreau, şi, respectiv, tot eu rămân cu dreptatea.”;
- Spaţiul european, aici regulile sunt reguli, judecata-i judecată, economia – economie, există prosperitate, şi noi vedem asta.

Deci, unu, Uniunea Europeana, spaţiul „civilizaţional european” şi, doi, spaţiul „civilizaţional eurasiatic”, unde civilizaţia este, de fapt, una aproximativă.

Este foarte clar că Federaţia Rusă ar susţine doar acele partide din Republica Moldova,  care ar avea o mai mare şansă de succes în parlamentare, iar dacă aceste partide ar fi poziţionate spre spaţiul civilizaţional eurasiatic ar fi încă şi mai bine.  În cazul Republicii Moldova este exact situaţia PCRM. Este un partid non-european, în esenţă, şi orientat spre spaţiul civilizaţional euro-asiatic.

Însă în cazul în care unul dintre partidele democratice sau mai multe partide democrate vor câştiga alegerile, Federaţia Rusa va lucra şi cu ele. Întrucât este vorba despre pragmatismul Federaţiei Ruse şi de interesele sale de viitor.  Şi acest lucru ar trebui să-l înţeleagă nu doar populaţia Republicii Moldova, dar şi partidele politice, inclusiv Partidul Comuniştilor şi partidele democrate.

Tot aşa cum Federaţia Rusă nu merge nicăieri, aşa şi Republica Moldova nu merge nicăieri. Când spun că „nu merge nicăieri”, am în vedere că nu va dispare de pe harta globului, aşa cum pretinde Partidul Comuniştilor. Nu, Republica Moldova va exista şi, până la urmă, în relaţiile internaţionale eşti nevoit să lucrezi cu ceea ce ai.

Victor CHIRILĂ: De asemenea, cred că Partidul Comuniştilor a monopolizat sprijinul Federaţiei Ruse nu datorită ataşamentului Rusiei faţă de dl Vladimir Voronin. Sunt sigur că există foarte multă neîncredere vis-a-vis de preşedintele Voronin. Trecutul o demonstrează. Afrontul pe care în 2003  dl Voronin l-a adus dlui Putin nu poate fi uitat atât de uşor şi nu cred că va fi uitat în curând. Dar, Federaţia Rusă nu are altă forţă în Republica Moldova pe care să poată conta, în sensul prezervării influenţei sale în Moldova şi în Transnistria, prin amânarea rezolvării problemei transnistrene sau găsirea unei soluţii care să avantajeze Rusia. Iată de ce, acum, Moscova mizează pe Partidul Comuniştilor. Mizează în primul rând pe faptul că acest partid care denotă un comportament departe de practicile şi standardele europene...

De fapt, persistarea pe această linie este un factor de instabilitate în ţara noastră.  Atâta timp cât Partidul Comuniştilor nu va înţelege că stabilitatea în această ţara poate fi asigurată doar prin dialog cu societatea civilă şi cu partidele de opoziţie şi că nu este nevoie să le distrugi pe acestea pentru a crea o stabilitate, ci trebuie să vorbeşti cu partenerii tăi, cu oponenţii tăi. Atâta timp cât nu va înţelege Partidul Comuniştilor acest lucru, el va fi un factor de instabilitate. Or, instabilitatea este primul element care joacă în beneficiul Federaţiei Ruse, pentru că instabilitatea creează condiţiile necesare pentru a prezerva status quo-ul in Moldova şi în regiunea sa transnistreana. Atâta timp cât se va menţine această instabilitatea şi acest status quo, Federaţia Rusă va fi un actor important în viaţa noastră domestică de aici de la Chişinău.

Radu VRABIE: Pe lângă acest fapt mie mi se pare ca Partidul Comuniştilor este şi cel mai vulnerabil, pentru că uitaţi-vă, el a condus ţara timp de 8 ai, el trebuie să arate nişte rezultate. Nu are în mare parte alţi aliaţi, fiindcă are relaţii proaste cu România, nu şi-a îndeplinit obligaţiunile faţă de Uniunea Europeană, n-are relaţii strălucite cu Ucraina, şi Rusia a înţeles acest lucru. A înţeles acest lucru chiar de la sus menţionatul Memorandum Kozak şi a început o strategie, prin care mai întâi a respins Republica Moldova, ţară care a fost declarată, mai întâi o ţară ne-prietenă a Rusiei, a fost sub o campanie propagandistică rusească, după care încetul cu încetul a început să-i ofere, în special, preşedintelui Voronin diferite cadouri, a început să-i ofere diverse promisiuni. În acest context, având nevoie de prieteni Partidul Comuniştilor a intrat în această cursă, iar acum chiar dacă îşi doreşte nu poate ieşi, pentru că Rusia a jucat mai iscusit. Moldova, totodată, a jucat şi netransparent. Un lucru pe care, de altfel, mulţi parteneri externi îl menţionează, şi anume că Moldova nu este o ţară transparentă, este un stat care duce negocieri învăluite de mister cu Federaţia Rusă şi nu numai faţă de partenerii europeni, ci şi faţă de  proprii cetăţeni. În aceste condiţii noi nu putem decât să ghicim, ce ar sta în spatele înţelegerii dintre Voronin-Medvedev sau Voronin-Putin.

În aceste condiţii, apar foarte multe întrebări şi dacă guvernul, autorităţile, ar fi transparente ar putea eventual, pentru binele lor, să răspundă la acestea. Însă, atâta timp, cât nu există acest dialog şi avem rezultatele pe care le avem, ne dăm seama că influenţa rusă este foarte mare şi,  probabil, creşte.

Corneliu RUSNAC: Aş vrea să revenim puţin la subiectul transnistrean despre care vorbise mai înainte dl Chirilă. Observăm că în această campanie subiectul transnistrean pare a fi mult mai puţin exploatat de partidele politice decât altădată. De ce se întâmpla acest lucru?

Radu VRABIE: Noi cu dl Lupan discutasem înainte de scrutinul din 5 aprilie, în cadrul unei emisiuni, despre platformele electorale şi ce loc ocupă în acestea Transnistria şi atunci am observat că rolul ei nu este atât de mare. Asta cu toate că,  în sondajele de opinie problema transnistreană este una dintre cele zece priorităţi. Acum, însă, situaţia s-a schimbat. Preşedintele Voronin a recunoscut el însuşi intr-un interviu acordat unui post de radio rusesc că nu prea are timp pentru rezolvarea problemei transnistrene, întrucât are alte preocupări. Până una alta, dacă e să ne referim la campania din 29 iulie, eu, cel puţin, am văzut două partide mai active. În afară de partidul de guvernământ şi partidul democrat, celelalte nu sunt atât de active în ceea ce priveşte sloganele, afişele electorale, apariţiile la televiziune. Vedem chiar că partidul comuniştilor şi-a schimbat strategia. De la sloganul „Pentru o Moldovă stabilă” s-a trecut la „Să ne apărăm patria”.  Bănuiesc că ei  merg deja pe această cale a radicalizării, în care Transnistria nu-şi mai găseşte locul. Aducerea problemei transnistrene la masa de discuţii nu ar avantaja Partidul Comuniştilor şi de aia şi această lipsă a conflictului transnistrean în platformele electorale.

Victor CHIRILĂ: Are dreptate colegul meu, Radu Vrabie, în ce priveşte mesajul. „Să ne apărăm patria!”. Întrebarea este, de cine să ne-o apărăm? De România? De partidele de opoziţie, care ar fi bănuite de faptul că ar activa contra independenţei şi statalităţii ţării? Dacă am vorbi despre Transnistria, aceasta ar însemna să vorbim despre pericolul care vine dinspre Est, dinspre Federaţia Rusă, pentru că mai avem în Transnistria acele trupe armate care mai există pe teritoriul nostru de fapt.  Avem acel armament de douăzeci de mii de tone, care  în continuare nu este transportat în Federaţia Rusă. Or, iată că aceste subiecte nu sunt convenabile pentru a fi discutate acum, pentru că Chişinăul oficial are nevoie de sprijinul Federaţiei Ruse în campania electorală.

Vlad LUPAN: Conflictul transnistrean din punctul de vedere al autorităţilor Republicii Moldova este cu siguranţă o problemă pe care ei nu vor să o discute. Dar există o serie de conotaţii şi paralele, legate de negocierea transnistreană şi utilizarea acestui subiect în electorală, la care trebuie să atragem atenţia.

Am văzut că până în 5 aprilie, acest subiect a fost utilizat în mod serios în electorală, inclusiv pentru a motiva Federaţia Rusă să se implice în electorală de partea Partidului Comuniştilor. Acum subiectul conflictului transnistrean nu mai este atât de actual pentru PCRM, pentru că ei au convins Moscova că ei sunt acei care vor cere susţinerea Kremlinului. Deci, pârghia transnistreană pe care a utilizat-o Moscova asupra autorităţilor Republicii Moldova nu mai este atât de relevantă pentru că noi vorbim despre alegeri şi în alegeri este suficient, pur şi simplu, să susţii Partidul Comuniştilor, întrucât este deja clar că acest partid demonstrează loialitate faţă de Moscova şi vizita recentă a preşedintelui a demonstrat-o.

Pe de altă parte, subiectul transnistrean nu este utilizat de către partidele de opoziţie. De ce? Pentru că în realitate, acest subiect a fost utilizat într-o manieră propagandistă de către Partidul Comuniştilor şi într-o manieră disproporţionată tocmai în defavoarea intereselor naţionale ale Republicii Moldova, dar în favoarea sa electorală. Deci, în primul rând, subiectul transnistrean nu este un subiect de prioritate pentru cetăţenii Republicii Moldova. Dar odată ce începi să discuţi pe problematica transnistreană şi s-o pui în capul mesei, înseamnă că susţii eforturile Federaţiei Ruse de a utiliza acest conflict ca pârghie de influenţă asupra Republicii Moldova. Pentru că în realitate, soluţionarea conflictului transnistrean nu se va întâmpla în curând. Deci, în momentul în care tu ştii că soluţionarea conflictului transnistrean nu va veni repede şi totuşi te bagi să discuţi subiectul respectiv, asta înseamnă că de fapt joci jocul Federaţiei Ruse. Şi atunci, evident că partidele liberale, democrate, de opoziţie nici nu ar fi interesate de subiectul transnistrean şi poate că nici nu ar trebui să utilizeze acest subiect în electorala pentru 29 iulie 2009, ci să discute acest subiect deja după alegeri, în dependenţă de rezultate.

Ar mai fi ceva. Ziceam de o paralelă. Haideţi să vedem ce face Partidul Comuniştilor. Exact la fel cum face liderul de la Tiraspol, Smirnov. Păi, liderul de la Tiraspol Smirnov creează isterie „în stat”, în statul lui auto-declarat, Transnistria, după care spune: uniţi-vă toţi împreună în jurul meu, împotriva pericolului moldovenilor fascişti, români şamd., care vor să ne distrugă „statalitatea”. Şi? Nu vedem noi acelaşi lucru acum în discursul Partidului Comuniştilor? Ei copie cu exactitate comportamentul liderului de la Tiraspol, creează o isterie în stat despre un eventual pericol al dispariţiei statalităţii şi după asta spun: uniţi-vă în jurul nostru ca să apărăm statalitatea pe care de fapt nimeni n-o atacă. Asta-i propagandă curată, în opina mea, un lucru pe care trebuie să-l analizăm la rece şi să-l înţelegem bine.

Radu VRABIE: Eu am o părere puţin diferită în ceea ce priveşte perspectiva partidelor de opoziţie. Este adevărat că din punct de vedere al PCRM, ei au nevoie de o victorie în termen scurt,  or conflictul transnistrean nu face parte din asta şi nu poate intra în strategia lor electorală. În acelaşi timp, Partidul Comuniştilor, în opinia mea, este foarte vulnerabil, pentru că nu are realizări. Şi atunci, partidele de opoziţie ar putea să speculeze pe acest lucru.

Vlad LUPAN: Eu aş spune în felul următor. Ce plusuri am văzut noi, din punctul meu de vedere, ce plusuri am văzut noi în ultima vreme din guvernarea comunistă? Vine o criză economică, o bună parte din cetăţeni au plecat peste hotare deja, sistemul educaţional nu este tocmai cel mai performant din Europa şi nici măcar din vecinătatea apropiată, relaţiile cu UE, care este o organizaţie preferată de majoritatea cetăţenilor Republicii Moldova, sunt la pământ aproape. Deci, când nu ai aproape nimic de raportat, distragi atenţia şi îţi găseşti duşmani externi, iată, România – un duşman extern extraordinar de comod. Astfel, atragi de partea ta Rusia, care se teme că România nu ştiu ce o să facă în Republica Moldova. Iar pe de altă parte îţi consolidezi şi societatea în jurul tău. De acestea sânt ceea ce pomenisem mai devreme: utilizarea tuturor uneltelor posibile în calitate de instrumente de propagandă, care nu au nimic în comun cu realitatea.

Victor CHIRILĂ: De fapt, trebuie de spus că campania electorală precedentă şi aceasta au influenţat negativ politica noastră externă. De fapt, avem de a face cu o deteriorare a mesajelor noastre de politică externă. Şi vedem că relaţiile noastre s-au răcit acum cu Bruxellesul. Ni s-a dat un semnal că Bruxellesul ar fi gata să înceapă negocierile pentru semnarea viitorului acord de asociere cu Republica Moldova, dar ne pun nişte condiţii clare: să tratăm în mod egal cetăţenii Uniunii Europene, ceea ce înseamnă să renunţăm la regimul de vize instituit pentru cetăţenii României, ni se impune condiţia să respectăm Drepturile Omului şi să investigăm în mod transparent, eficient, efectiv acele evenimente triste care au avut loc în aprilie şi soldate cu încălcarea flagrantă a drepturilor omului şi, de asemenea, să avem, să organizăm o campanie electorală corectă, în conformitate cu standardele şi principiile democratice. Când aceste condiţii vor fi îndeplinite, numai atunci relaţiile cu Bruxellesul vor putea fi relansate. Or, deocamdată, Chişinăul oficial, Partidul Comuniştilor nu este gata să facă aceşti paşi în întâmpinarea Bruxellesului, pentru că puterea contează în primul rând, puterea se pare că se doreşte cu orice preţ  şi acesta este un factor ce creează o tensiune în societate, care se răsfrânge şi asupra calităţii politicii noastre externe.

Corneliu RUSNAC: Ce riscuri comportă pentru republica Moldova deteriorarea relaţiilor cu partenerii europeni, cu Uniunea europeană, cu Statele Unite?

Vlad LUPAN: Eu aşi menţiona aici şi organizaţiile monetare internaţionale, care au relaţii directe atât cu Uniunea Europeană, cât şi cu Statele Unite. Deteriorarea relaţiilor pe acest plan presupune o întârziere  în semnarea unor acorduri. Or, semnarea de acorduri nu este, pur şi simplu, semnarea unor hârtii. Asta înseamnă un lucru foarte concret. Nu se semnează acordul atâta timp, cât nu ai îndeplinit nişte condiţii, aşa cum a menţionat şi dl Chirilă mai devreme. Deci nu vor fi reforme, nu vor fi nici relaţii cu Uniunea Europeană. Nu va fi o relaţie cu Uniunea Europeană, nu vor fi, respectiv, relaţii normale nici cu Fondul Monetar Internaţional, nici cu Banca Mondială. În consecinţă, Republica Moldova nu va primi finanţare tocmai în perioada de criză. Mă refer la finanţarea din partea organizaţiilor monetare internaţionale şi din partea partenerilor occidentali principali ai Republicii Moldova cum sunt Uniunea Europeană şi Statele Unite.

Deci, nivelul relaţiilor economice de mai departe va depinde, de fapt, de implementarea unor reforme reale în Republica Moldova, într-o perioadă foarte scurtă de timp, dar şi respectarea unor condiţii privind desfăşurarea alegerilor parlamentare...  şi reacţia este deja vizibilă.  Am văzut că Fondul Monetar Internaţional a spus că până nu vedem rezultatele alegerilor, mai bine zis, nu rezultatele alegerilor, ci felul în care se vor desfăşura aceste alegeri în Republica Moldova nu putem vorbi despre finanţare.  

Îmi pare foarte rău să le spun radioascultătorilor acest lucru, dar Federaţia Rusă nu are bani să dea Republicii Moldova. Pe hârtie arată foarte frumos, dar banii adevăraţi se află la Fondul Monetar Internaţional. Iată de acolo dacă nu vin banii, atunci vom avea de a face cu o adevărată criză. Pe când banii din Rusia... Personal am dubii serioase despre când şi câţi bani or să vină din Federaţia Rusă întrucât Rusia este şi ea însăşi în criză... Aşa că autorităţile actuale din Republica Moldova ar trebui să se gândească de trei ori dacă merită pe termen foarte scurt „electoral” să pună interesele partidului înaintea intereselor cetăţenilor Republicii Moldova.

Radu VRABIE: Preşedintele în exerciţiu, Vladimir Voronin, de mai multe ori în interviurile sale menţiona faptul că Moldova este o ţară unică, care poate avea relaţii bune şi în Est, şi în Vest. Un lucru, în principiu bine spus, dar prost înfăptuit. Republica Moldova este o ţară prea mică ca să-şi permită luxul să închidă nişte porţi, unde abia a reuşit să intre.  Întrucât, chiar dacă nu ar fi vorba despre nişte bani de hârtie, ci despre nişte bani adevăraţi, alte ar fi condiţiile creditului Federaţiei Ruse, în cazul în care Moldova ar avea o relaţie bună cu Uniunea Europeană şi alte sunt condiţiile în situaţia în care ruşii înţeleg că dacă Republica Moldova, dacă nu acceptă condiţiile ruseşti, nu are, de fapt, alte soluţii. De aceia, şi aici revin iarăşi la lipsa de transparenţă de care au dat dovadă autorităţile din Republica Moldova, în primul rând nouă nu ne este convenabil să negociam cu Rusia, fără să avem alţi parteneri. Pentru că, în acest moment, Republica Moldova a ajuns, practic, într-o zonă în care nu ea controlează deciziile...

Victor CHIRILĂ: Politica externă a Republicii Moldova s-a transformat într-un fel de şantaj. Uitaţi-vă la mesajele şi acţiunile pe care le întreprind actualii oficiali faţă de Uniunea Europeană: regimul de vize cu România va rămâne în vigoare până când UE nu va institui regimul fără vize pentru cetăţenii RM. Acesta este un şantaj curat. Astfel de mesaje nu merg la Bruxelles. Cu astfel de şantaje nu îţi îmbunătăţeşti credibilitatea. Credibilitatea se îmbunătăţeşti prin reforme şi acţiuni concrete întreprinse aici la noi în ţară: să ameliorezi condiţiile democratice, să modernizezi economia, să consolidezi frontiera, să îmbunătăţeşti serviciile de frontieră şi vamale, astfel încât să ţi se permită să beneficiezi de acel de regim de vize cu UE etc..

În raport cu Fondul Monetar Internaţional, declaraţiile dlui Voronin vorbesc de la sine.  „Fondul Monetar a plecat ca soţia infidelă de la bărbat”, spune el. Dar, să ne întrebăm, cine este Republica Moldova în raport cu FMI? Să nu uităm că la Fondul Monetar Internaţional nu iau decizii nişte funcţionari, nişte birocraţi internaţionali care lucrează acolo. Deciziile sunt luate la FMI de către state dezvoltate precum Germania, Franţa, Uniunea Europeană, în general, de Statele Unite ale Americii...  Deci afrontul acesta nu este adresat numai Fondului Monetar Internaţional sau Băncii Mondiale, el este adresat unor politicieni concreţi, unor capitale concrete, unor state concrete.  Poate nu se înţelege acest lucru aici, la Chişinău, dar lucrurile anume aşa se prezintă.

Sau acest anunţ, precum că Federaţia Rusă este gata să ne dea 500 de milioane de dolari... Nu este şi acesta un afront adresat Vestului?  Este, cert, un şantaj. În anii precedenţi dl Voronin obişnuia să declare că Republica Moldova este o ţară mică şi, prin urmare,: „vom fi acolo unde vor fi interesele noastre economice şi politice.” Păi, unde sunt interesele noastre economice şi politice? Doar la Moscova? Cred că avem de-a face cu o degringoladă totală a politicii noastre externe.