I: Cum aţi caracteriza Dvs. anul 2009 pentru Moldova?

K.M.: A fost un an dramatic, aş spune chiar şocant pentru întreaga ţară. Alegerile competitive reprezintă triumful democraţiei, însă tînăra democraţie – ca şi în ţara mea – necesită timp pentru a învăţa să-şi respecte oponenţii, să conştientizeze că alegerile desfăşurate nu reprezintă sfîrşitul procesului politic, să înţeleagă că cel învins nu va fi învins întotdeauna şi că opoziţia parlamentară poartă răspundere în conducerea ţării. Şi pentru a conştientiza într-adevăr aceste lucruri este nevoie de timp. Acest lucru este caracteristic mai ales pentru ţările unde nu doar democraţia este tînără, ci şi însăşi ţara este tînără. Moldova, la rîndul ei, are un stimulent suplimentar, anume problema nesoluţionată cu regiunea transnistreană, fapt care o face şi mai vulnerabilă faţă de influenţa din exterior. Astfel, drama declanşată provoacă regrete, dar şi înţelegere.

Pe de altă parte, poporul moldovean, precum şi, într-o anumită măsură, clasa politică – de toate părţile conflictului politic – merită aplauze. Aţi reuşit să respectaţi principiile democratice, în pofida retoricii plină de acuzaţii care a caracterizat competitivitatea electorală în ambele părţi ale scrutinului politic, în special a doua oară. Acum este însă timpul ca politicienii să se gîndească serios cum să vindece rănile.

I: Care trebuie să fie următorul pas şi ce aşteaptă Uniunea Europeană de la clasa politică a ţării în situaţia actuală de după alegeri?

K.M.: După multe luni ale unui aproape întreg an de politică electorală, ţara trebuie în regim de urgenţă să purceadă la soluţionarea problemelor stringente. Aici este vorba, în primul rînd, de economie. Moldova are nevoie de o guvernare coordonată şi stabilă. Există riscul de a intra în criză politică permanentă şi noi cu toţii trebuie să simţim responsabilitate pentru depăşirea ei. Ca şi după evenimentele de la 7 aprilie, mai mult ca niciodată pledăm pentru negocieri politice. Pot exista diferite formule de soluţii, însă formula aceasta trebuie găsită cît mai curînd.

Ţinînd cont de legea în conformitate cu care se alege preşedintele, negocierile politice sînt absolut necesare. Politicienii au o mare responsabilitate, însă ei mai au şi ocazia unică să transforme aceste norme constituţionale într-un avantaj şi să înceapă negocieri largi. Va fi dificil, însă negocierile trebuie să fie într-atît de „calitative”, încît rezultatele acestora să poată rezista timpului. Acestea însă trebuie desfăşurate rapid, pentru că economia nu poate aştepta. În negocieri este nevoie de mai multă transparenţă şi de atingerea unor rezultate mai bune, pentru ca societatea, în numele căreia se poartă aceste negocieri, să poată aprecia esenţa şi îndeplinirea acordurilor.

O altă doleanţă a noastră pentru politicienii moldoveni se referă la competenţă. Competenţă, competenţă şi iarăşi competenţă. În negocierile dintre mai multe partide este destul de complicat să urmezi acest principiu. Însă starea economiei are nevoie în primul rînd de aceasta, pentru ca posturile-cheie, cel al prim-ministrului, al ministrului finanţelor, al ministrului economiei să le ocupe persoane care vor putea soluţiona probleme pe termen scurt cu caracter macroeconomic, precum şi probleme de structură pe termen lung. Acest lucru este de o importanţă fundamentală. În al doilea rînd, acele domenii, pe marginea cărora Uniunea Europeană s-a pronunţat anterior în mod critic şi care şi-au confirmat importanţa în timpul conflictului, necesită reforme profunde. Raportul Înaltului Comisar al Consiliului Europei subliniază aşa domenii, precum reforma poliţiei, independenţa sistemului judiciar ş.a.

I: Au existat controverse serioase pe marginea evenimentelor din 7 aprilie. În opinia Dvs., la momentul actual ce trebuie să întreprindă politicienii în privinţa acestei traume?

K.M.: Este firesc ca oamenii din ambele părţi ale conflictului să simtă nedreptate. Aşa se întîmplă întotdeauna cînd există vreun conflict. Şi astăzi tot mai mult aud ce trebuie să facă alţii pentru a rezolva situaţia şi tot mai puţin: „Ce pot face eu pentru a-mi aduce contribuţia la normalizarea vieţii publice”. Acum gesturile reciproce sînt necesare mai mult ca niciodată – pentru bunăstarea îndelungată a ţării!

Din punct de vedere practic, am chemat la crearea unei comisii – comisia parlamentară ar fi cea mai bună – pentru a învăţa lecţia din polemica privind corectitudinea alegerilor, din evenimentele de la 7 aprilie, precum şi din încălcarea drepturilor omului după acele evenimente. Sub egida aceleiaşi comisii mai trebuie adoptat codul de conduită al limbii politice, iar toate partidele politice trebuie să-l respecte. Tonalitatea actuală a dezbaterilor politice şi a jurnalismului politic slăbeşte şi dăunează dezvoltării în continuare a democraţiei moldoveneşti. Noul Parlament trebuie să îndeplinească acestea fără tergiversări, lucru care trebuie să reprezinte hotărîrea tuturor celor cinci partide care au acces în Parlament.

I: În ce fel comunitatea internaţională poate să acorde ajutor?

K.M.: Cînd în Moldova va fi creat un guvern de coaliţie, FMI ca lucra intens cu acesta pentru a defini un set de măsuri pentru acordarea asistenţei financiare. Guvernul va trebui să se apropie serios de reformele care urmează a fi realizate în ţară. Finanţarea FMI va mai deschide uşile spre susţinerea suplimentară din partea Băncii Mondiale şi a Comisiei Europene.

De asemenea, Uniunea Europeană este disponibilă să înceapă negocierile în privinţa noului acord de bază, care va aduce relaţiile Moldovei cu UE la un nivel absolut nou. Aceasta, la rîndul său, va avea o influenţă economică şi socială pozitivă. Vor fi nişte negocieri intense, însă lente. Astfel, comunitatea internaţională va putea acorda o susţinere destul de puternică, principala condiţie fiind procesul dinamic de formare a guvernului care să urmeze standardele democratice şi să aibă un pachet economic echilibrat.

I: Cum influenţează criza politică din Moldova asupra reglementării transnistrene?

K.M.: Criza a încetinit procesul de reglementare, însă componentele de bază ale acesteia au rămas neschimbate. În primul rînd, întreaga Europă trebuie să intensifice securitatea continentului. Acest lucru este în interesele atît ale UE, cît şi ale Rusiei. În consecinţă, Moldova şi regiunea transnistreană au o bună ocazie pentru a contribui la succesul comun paneuropean. Pentru aceasta este necesar ca noul guvern, indiferent de coaliţia care se va forma, să aducă la un nivel nou importanţa reglementării transnistrene. Persoana din guvern care se va ocupa cu această problemă trebuie să aibă competenţă politică şi să inspire încrederea tuturor participanţilor la formatul de reglementare „5+2”. Moldova trebuie să continue şi să-şi intensifice eforturile în construirea încrederii cu Transnistria atît la nivelul populaţiei de rînd, cît şi la nivelul elitelor. Uniunea Europeană va susţine acest proces – susţinerea noastră în colaborare cu guvernul moldovean faţă de Transnistria creşte încontinuu. Mizăm pe faptul că guvernul moldovean va continua să urmărească intransigent integritatea teritorială a ţării.