În ediţia de azi vă prezentăm câteva teze de bază expuse de invitaţii emisiunii „Dezbateri şi sinteze de politică externă”, difuzată la postul de radio „Vocea Basarabiei” în ziua de 30 august. La dialog au participat experţii: Radu Vrabie, de la Asociaţia pentru Politică Externă, Oazu Nantoi, de la Institutul de Politici Publice, şi Oleg Cristal, de la Asociaţia pentru Democraţie Participativă. Vă amintim că emisiunea este realizată de Asociaţia pentru Politică Externă în colaborare cu Agenţia de ştiri şi analize „Imedia” şi cu asistenţa Fundaţiei germane „Friedrich Ebert”.
Despre politica Rusiei în spaţiul CSI
Radu Vrabie: Am impresia că politica externă a Rusiei, cel puţin de la venirea la conducere a lui Putin, a devenit consecventă şi încearcă să reacţioneze la schimbările care au loc în spaţiul post-sovietic. Dacă până la memorandumul Kozak Rusia miza pe faptul că RM este o ţară exclusiv loială, observăm că după 2003 anumite lucruri s-au schimbat. Moscova a pus în aplicare mai multe metode pentru a-şi păstra şi spori influenţa aici, inclusiv prin pârghiile tradiţionale: conflictul transnistrean, relaţiile economice, direcţia umanitară a politicii externe a Federaţiei Ruse, mass-media, minorităţile etnice, relaţiile culturale şi afinităţile istorice.
Oleg Cristal: Putem observa că Rusia, deşi poate să-şi schimbe atitudinea faţă de puterea de la Chişinău, nu-şi va schimba interesele. Deocamdată nu vedem implicări crase în politica internă a RM. Având, însă, instrumentul „Transnistria”, care reprezintă aproape o treime din teritoriul RM, nu este necesar să depui efort pentru restul spaţiului deoarece poţi implica oricând pârghia respectivă. Deci, Moscova, probabil, va avea o politică destul de echilibrată faţă de viitoarea putere de la Chişinău, fiind sigură că RM nu poate face manevre gen Georgia sau Ucraina. Ceea de ce se tem ruşii este aderarea statelor ex-sovietice la NATO, ori RM este foarte departe de aceasta. Doar apropierea noastră de UE mai prezintă un anumit deranj pentru Kremlin.
Oazu Nantoi: Rusia şi URSS au fost un imperiu. Dar, spre deosebire de imperiul francez şi cel britanic, coloniile Rusiei au fost în vecinătate imediată cu metropola.
Pierzând controlul asupra fostelor republici unionale care au fost atrase de polul occidental sau american, azi clasa politică din Rusia încearcă să-şi restabilească posesiunile prin aşa-numita luptă contra lumii monopolare. Amintindu-şi de locul şi rolul ex-URSS, Rusia se străduieşte din răsputeri să se declare unul dintre centrele importante ale geopoliticii mondiale şi tinde spre aşa-zisa politică multipolară. Spaţiul ex-sovietic este tratat ca zonă de interese specifice ale Moscovei şi războiul din Georgia este o expresie a acestei politici. Dar Rusia devine tot mai limitată în ceea ce priveşte instrumentarul, deoarece procesele centrifuge în care au fost atrase fostele republici unionale sunt mult mai greu de stăvilit. Dacă vorbim despre noi, RM a nimerit în câmpul magnetic al UE - mult mai puternic şi atractiv pentru omul de rând care nu gândeşte în termeni geopolitici. Rămâne de văzut în ce măsură noi, cetăţenii acestei ţări, suntem capabili să conştientizăm interesul nostru naţional şi să-l promovăm în condiţiile în care RM este un punct de interferenţă a diferitelor interese geopolitice.
Despre factorul rusesc în spaţiul informaţional al RM
Oleg Cristal: Mie mi se pare că Kievul a procedat corect atunci când a interzis difuzarea posturilor ruseşti pe teritoriul Ucrainei, deşi, după mine, a exagerat în cazul reţelelor de cablu.
Oazu Nantoi: Cetăţeanul RM este manipulat de mass-media rusească şi atitudinile moldovenilor faţă de războiul din Georgia, din august 2008, demonstrează acest lucru. În octombrie 2008, IPP a realizat un barometru unde oamenii au fost întrebaţi cine este responsabil de conflictul dintre Rusia şi Georgia. Circa 20% din cei chestionaţi au declarat că de vină este Rusia, 32% au declarat că Georgia este de vină, vreo 10% au declarat că SUA, după care urmează NATO, Abhazia etc. Deci, fără ca să ne dăm seama, aproape permanent suntem subiecţii unor războaie informaţionale.
Eu nu propun să interzicem accesul undelor electromagnetice din partea canalelor care nu ne plac - cuiva nu-i place România, altcuiva nu-i place Rusia. Noi trăim într-o lume a concurenţei, inclusiv în plan informaţional şi trebuie să avem un canal de televiziune naţional public care să ofere o sursă de informare de alternativă cetăţeanului RM. Noi trebuie să venim cu poziţia noastră, cu interpretarea noastră a evenimentelor ce ating interesele noastre naţionale. Ca cetăţeanul nostru să vadă diferenţa dintre viziunea RM asupra acestor interese naţionale şi viziunea mass-media de la Moscova, care tratează ţările din CSI prin prisma standardelor duble, ca pe un fel de state neîmplinite, cu nivelul de suveranitate determinat la Kremlin.
Radu Vrabie: Noi nu numai că ne aflăm sub influenţa mass-media ruseşti, noi ne aflăm, în general, într-un spaţiu informaţional rusesc în mai multe domenii ale vieţii cotidiene - distracţii, divertisment în cinematografe, discoteci, mă rog, cluburi de noapte, centre comerciale. Acestea sunt locurile în care, de cele mai multe ori, se foloseşte doar limba rusă. Şi la acest aspect statul RM ar putea să atragă mai multă atenţie, pentru a schimba situaţia, deoarece de multe ori este foarte greu să nimereşti la un film difuzat în limba română. Aici Rusia promovează o politică umanitară externă foarte insistentă, costisitoare şi pretenţioasă. Ea îşi consolidează treptat poziţiile de impunere a mediului de spiritualitate rusească şi devine foarte iritată atunci când această politică este contracarată. Cât priveşte televiziunile, este bine că există mai multe canale, însa este rău că au dispărut anumite programe TV străine care, atunci când erau, puteai să faci o comparaţie. Şi, pe lângă faptul că avem nevoie de o televiziune publică, de televiziuni locale în general, avem nevoie şi de televiziuni străine, vestice, pentru a putea, din multitudinea de informaţie, să tragem anumite concluzii.
